În acest volum, autorul prezintă în mod critic modelele teoretice dezvoltate pentru a reprezenta aplicarea şi aplicabilitatea matematicii în ştiinţe şi universul fizic, oferind soluţii constructive care răspund obiecţiilor fundamentale ridicate la aceste modele. Atenţia principală este acordată modelelor structurale, deoarece noţiunea de structură matematică intervine esenţial atât în caracterizarea matematicii pure, cât şi aplicate, iar procesele mentale umane implică la rândul lor reprezentări de tip structural. Propunerile făcute, atât ca alternative structurale, cât şi prin noile cadre conceptuale şi metodologiile implicite, vor fi analizate inclusiv în vederea posibilităţii unei unificări teoretice, către un model unic al aplicării şi aplicabilităţii matematicii, care să ofere justificarea metateoretică a utilizării matematicii ca metodă ştiinţifică de prim rang şi să contribuie cu aport explicativ la rezolvarea "misterelor" filosofice care înconjoară aplicabilitatea matematicii.

Lucrarea completează primul volum, dedicat puzzle-ului lui Wigner privind 'eficacitatea iraţională a matematicii' şi soluţiilor oferite la acesta, adresându-se în special - dar nu exclusiv - matematicienilor, fizicienilor, filosofilor ştiinţei, filosofilor limbajului şi epistemologilor, dar şi studenţilor acestor discipline.